Aviv, din Tel Aviv inseamna primavara in ebraica

Mi-am inceput primavara in orasul din care cred ca ea incepe. Aviv, din Tel Aviv inseamna primavara in ebraica. Complet, traducerea ar fi Dealul Primaverii. Acolo, pe Dealul Primaverii, in cea mai veche parte a orasului, a fost prima mea intalnire cu Israelul. Mi-am dorit sa vad cu ochii mei si mai ales sa simt cum traiesc oamenii acolo, cum e viata intr-o bucata de lume despre care am auzit, citit dintotdeauna multe, extrem de multe informatii. Controverse, conflicte, probleme, conferinte internationale, negocieri, esecuri, politica, interese din toate partile. Va marturisesc ca dintotdeauna si tot mai pronuntat in ultimii ani, calatoresc nu pentru obiective turistice, ci pur si simplu sa simt pulsul unui loc, sa inteleg cum gandesc oamenii de acolo.

Ierusalimul e desigur cautat de crestini pentru locurile sfinte de acolo. Este important pentru lumea iudaica si lumea araba deopotriva. Are o istorie zbuciumata si un prezent la fel de intens. La doar o ora distanta, Tel Aviv, este locul unde eu am simtit ca natural se contureaza o contrareactie la toate acestea, locul unde tinerii fac arta, muzica, design, sunt efervescenti in viata de zi cu zi si in ceea ce creeaza, se revolta prin stilul de viata pacifist impotriva a ceea ce vremurile le-au dat de trait acolo.

Am locuit in partea cea mai veche a orasului, intr-un apartament cu un design impecabil, am intalnit artisti -muzicieni, pictori-, am cunoscut tineri de tot felul si le-am ascultat povestile, am batut orasul pe jos dintr-un capat in altul, am mancat in port si in locurile considerate cele mai cool de tinerii din oras, m-am odihnit pe plaja, am vizitat anticariate si piete de vechituri, magazine de designeri tineri de haine si bijuterii, am ascultat muzica, am vazut, am trait.

Si, nu-mi era in plan in aceste sa zile sa ajung si in Ierusalim. Chiar m-am indarjit, cumva, sa nu fie de data asta, sa fie intr-o data viitoare. Dar cred ca trebuia sa se intample. Pur si simplu, n-a fost chip sa nu ajung, asa cum n-a fost chip sa nu traiesc emotia in acel loc. A fost miraculos, mistic poate, cu cineva aparut parca din senin, care ne-a dus pe un traseu ce a evitat orice aglomeratie si disperarea turistica, care ne-a aratat locul ca un om care traieste acolo zi de zi, de cand s-a nascut, adica acum vreo 50 de ani. Un Ierusalim cu copaci infloriti