Vedeti monstrul acela cu acoperis ascutit ca o sageata? In preajma lui m-am ratacit in 1998, cind, la o saptamina dupa ce am ajuns aici, i-am zis sotului meu de atunci ca ma descurc si singura sa merg in oras.
In sfirsit, traiam in locul la care rivnisem de ceva timp si, nelinistita ca o veritabila tinara cum eram, voiam sa-l descopar pe cont propriu. Era un mister pentru mine.
In sfirsit, traiam in locul la care rivnisem de ceva timp si, nelinistita ca o veritabila tinara cum eram, voiam sa-l descopar pe cont propriu. Era un mister pentru mine.
De dus, m-am dus, cu elan, dar de ajuns inapoi acasa, nici ca am reusit. Asta se intimpla cind intervine panica, mai ales pe timp de seara: o iei pe
carari gresite, te invirti in zadar, fara un rezultat. Ce m-am mai speriat. Descurajata si agitata, am dat telefon aproapelui, sa vina sa ma ia: "unde esti, draga?" Sint in juru' lu' Empire State si nu stiu incotro s-o apuc..."
Cred ca e rusinos sa te ratacesti in orasul asta. Cu toate ca niciodata nu am stat bine la orientarea in spatiu, atunci a fost prima si ultima oara cind mi-am pierdut busola, fara sa fiu in stare sa ajung la destinatie. New York is my home.
PS: 1. ma aflu in metrou acum, ma duc acasa. Aveam chef sa trancanesc un pic. Pa, micutilor
2. mai scriu aici, intra cu placere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu